Tic,tac,tic,tac..

3 dimineata.vreo 30 de grade,3 zile pana la examen.mi-ar fi placut sa fiu la medicina si sa stiu cu adevarat cum e un examen greu.diferenta ar fi fost ca mi-ar fi placut ceea ce fac,iar asta schimba totul.asa,ma pierd printre stocuri,furnizori si o mie de metode in a-i alege..ma gandesc doar cat trag de mine in fiecare zi,pentru nimic.pentru ca nu vad niciun rost in toata chibzuinta asta.poate voi vedea mai tarziu.momentan vad,nimic.momentan ma intreb cum oare as reactiona la pierderea cuiva apropiat.daca la o cearta cu maicamea plang o zi intreaga,nu vreau sa stiu niciodata cum ...as reactiona.daca eu la o cearta,reactionez asa,brutal..daca.. " I wouldn't be so damn sensitive,I'd let things go by..No matter what the weather,I'd learn to change,I'd change with the time " 

Da.suntem niste copii frustrati de 21 de ani(aproape) care ne varsam nelinistile pe niste pagini virtuale.Sunt intr-o alta camera de camin,de data asta,laptopul imi apartine.Nu mai sunt atat de dezamagita,am invatat ca experientele noi si placute pot fi totusi construite din altele mici si neplacute.Cum?Haz de necaz,uite asa..Hai cu logistica,hai cu  21 de ani.Hai cu..nimic,nu prea mai am pretentii mari de la mine.Poate e de vina ora,cele 30 de grade si cele 3 zile numarate,tic,tac,tic,tac..http://www.youtube.com/watch?v=6Wtk0dnREW0

ne facem mereu planuri.ne spunem mereu ca maine va fi mai buna decat azi.de maine nu voi mai pierde vremea.maine voi trai ca si cum asta ar fi ultima zi.maine voi fi mai bun cu ceilalti.maine voi ierta mai mult.maine voi aprecia toate lucrurile pe care viata mi le-a oferit.maine voi zambi mai mult.maine nu-mi voi mai pierde cumpatul.maine nu ma voi complace in anonimat.maine nu voi mai fi superficial.ipocrit.maine voi bea o cafea cu mama si vom sta la povesti ore intregi.maine ma voi plimba cu tata si vom zambi gandindu-ne la certurile inutile dintre noi.maine voi juca un volei cu fratemiu si imi va demonstra inca odata ca e mai bun decat mine.maine va fi ziua in care ma voi intalni pe strada cu oamenii de care imi e dor.nu le voi spune nimic,doar ma voi uita in ochii lor iar ei vor intelege cat imi lipsesc.maine voi calca desculta pe iarba,voi atinge razele soarelui si voi dansa,facandu-ma de ras ca atunci cand eram mica.maine voi intelege ca lucrurile care conteaza cu adevarat sunt simple,si putine.maine voi intelege ca greselile pe care le-ai facut raman in trecut.si ca viitorul nu inseamna nimic.maine nu ma voi mai simti o victima a sistemului,sau a celorlalti.voi fi omul care a fost facut sa sufere,ca apoi sa traiasca cele cateva mici clipe de fericire pentru care s-a zbatut atata.maine voi respira mai mult decat o fac de obicei,voi alerga,imi voi descatusa corpul si mintea,si imi voi da frau liber imaginatiei.maine nu-mi va mai fi frica de nimic.de prejudecati,de conceptii,de diplomatie,curtoazie,invidie.maine voi fi eu,cea care nu am mai fost de multa vreme.voi intelege in sfarsit,ca maine s-ar putea sa fie singura maine.ca dupa acest maine,niciun alt maine nu va mai fi.doar soarele va rasari de fiecare data,cum o face in fiecare dimineata...

nebuloasa

Am incercat,fara sa reusesc,sa impac in mine doua "eu-uri" diferite.Unul rational,altul,afectiv.Cei doi sunt ca fratii siamezi.Nu se pot desparti,dar nici nu se pot intelege."Eul rational" a tanjit,constant,sa fie rezonabil."Eul afectiv" i-a zadarnicit stradaniile.Tot ce e acum tulbure in urma mea i se datoreaza lui.Pentru ca niciodata n-a stiut ce vroia,de fapt,si niciodata nu s-a multumit cu ceea a reusit sa obtina.Dar tot lui ii datorez si ceea ce n-a fost cenusiu,tern,in viata mea .

O. Paler,Autoportret intr-o oglinda sparta.

dezamagire.

stau in fata unui laptop,care de altfel nici macar nu imi apartine,si spun tare si raspicat,DA.sunt dezamagita.sunt dezamagita pentru ca acum 5 luni mi-am promis ca inceputul acesta va fi promitor.mi-am zis ca va fi interesant,o experienta noua si placuta,distractiv,amuzant si curios.

doar dezamagitor,nu.

ma gandeam ca am trecut deja de faza in care oamenii sunt murdari de noroi.credeam ca daca am invatat sa accept asta,nu ma mai poate mira nimic.dar cum sa nu te mire nimic,cand vezi ca din atatia oameni majoritatea se scalda zilnic in noroi?si nu orice fel de noroi,ci noroi de bucuresti.noroi plin de oameni care te pupa'n cur,ca apoi sa-ti spuna in fata fara niciun fel de remuscare,ca de fapt nu le pasa de tine.noroi in care oamenii indiferenti se inmultesc pe zi ce trece,de parca i-ar produce pe banda rulanta.noroi in care esti privit cu mila daca esti mai slab decat ei,sau cu invidie daca esti mai bun decat ei.cum sa nu fiu dezamagita cand toti anii astia am incercat sa evit urmele de noroi lasate de altii,iar acum,dintr-o data,ma innec in intregime?cum sa nu fi dezamagit cand vezi ca fiecare omulet murdar vrea sa te murdareasca si pe tine?iti cauta chipul,iar daca vede ca e prea curat,incearca sa-l manjasca.ce e mai grav,e ca simt ca incep si eu sa-i dezamagesc pe cei importanti,la randul meu.ca devin tot mai lenesa,mai neincrezatoare,mai pesimista si asta nu e ana pe care o stiu,ana care vara trecuta avea vise,care era pregatita sa lupte pentru orice,mai ales pentru ceea ce-i place.tind sa cred ca,incetul cu incetul,devin ca ei.devin un omulet construit din noroi.

cea din urmă nostalgie

totul a trecut prea repede.ultimii doi ani cred ca au fost cei mai buni din viata mea si asta datorita grupului de folk Clasic condus de profesorul Iulian Anghel.nu pot sa cred ca s-a terminat totul,ca nu vom mai face repetitii in fiecare sambata dimineata,de la ora 10.ca unii dintre noi am plecat pe peste tot,altii au ramas aici,iar altii se vor intalni prin orasul infect,poluant si "promitator",numit bucuresti.concursuri,tabere si chestii de tot felul,pana si de laba aia comunala din targu jiu,acolo unde DA,mi-am spart fata..pana si de aia mi-e dor.. "daca n-ai amintiri,amintiri,n-are rost sa-ti spun ca timpul a trecut...

sufocare

niciodata n-am vorbit prea filozofic.iar daca am facut un blog,asta nu inseamna ca l-am facut ca sa abdordez filozofic anumite teme,ci ca sa imi astern gandurile,fie ele banale sau nu,aici.

ideea e ca zilele astea am simtit oarecum ca ma sufoc,ca raman fara aer.

nu stiu daca e din cauza venirii toamnei,a zilelor din ce in ce mai scurte,chiar daca cu cateva secunde,a frigului ce-ti intra pe sub fusta pe care azi dimineata o luasei,hotarata sa hoinaresti prin soarele fierbinte de vara.

sau poate ca e din cauza lor,a tuturor celorlalti oameni care-mi provoaca sila.a oamenilor care vor cumva sa iasa din anonimat,desi habar n-au cum sa faca chestia asta si o fac prost.sau a oamenilor care fac chestii tari ca apoi sa-ti spuna tie la o bere ca au facut chestii tari.a oamenilor care iti spun ce sa faci,pe un ton aberant de ironic.a oamenilor care nu vor sa faci nu stiu ce chestie,fara vreo explicatie coerenta,doar asa,de aia.a oamenilor care te mint pe fata,pentru ca asa au facut-o dintotdeauna.care se plang de mama focului de fiecare data cand te intalnesti cu ei din gresala in autobuze.care iti zambesc ipocrit dupa ce cu cateva luni in urma te vorbeau naspa pe la spate.a oamenilor care brusc si-au adus aminte ca existi,ca ai un nume,un numar de telefon,o viata.a tuturor oamenilor care lupta pentru ei,pentru ca asa au fost invatati de mici.sa lupte pentru ei,fara sa tina cont de vreun om,oricare ar fi el.si atunci,nu cumva e cum a zis paler?

oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati cel mai repede.

pentru mine,oamenii la care tin cel mai mult vor fi departe de mine in urmatoarea perioada de timp.

iar ceilalti?

ceilalti ma dezgusta.ceilalti sunt asa de grei pentru mine,ca si cum ai umbla cu niste sandale pe nisip,si tot nisipul iti intra prin sanda si vrei sa scapi de el cumva.asa sunt ceilalti pentru mine.

pentru mine,tot ce conteaza e sa umblu desculta pe nisip.

va rog...

aduce-ti-mi nisipul inapoi!

dor

.


toamna
toamna
toamna
miroase a toamna.
mi-e dor de liceu.
de agitatia aia ciudata
de cantarile de la inceput de liceu
iimi va fi dor de vera
si lala
mi-e dor de berile alea de inceput de scoala
de septembrie
de cumparatul rechizitelor
mi-e dor pana si de uniforma
si de urlete de profi crispati
abia acum realizez ca s-a dus totul
si ca incepe o alta perioada