ne facem mereu planuri.ne spunem mereu ca maine va fi mai buna decat azi.de maine nu voi mai pierde vremea.maine voi trai ca si cum asta ar fi ultima zi.maine voi fi mai bun cu ceilalti.maine voi ierta mai mult.maine voi aprecia toate lucrurile pe care viata mi le-a oferit.maine voi zambi mai mult.maine nu-mi voi mai pierde cumpatul.maine nu ma voi complace in anonimat.maine nu voi mai fi superficial.ipocrit.maine voi bea o cafea cu mama si vom sta la povesti ore intregi.maine ma voi plimba cu tata si vom zambi gandindu-ne la certurile inutile dintre noi.maine voi juca un volei cu fratemiu si imi va demonstra inca odata ca e mai bun decat mine.maine va fi ziua in care ma voi intalni pe strada cu oamenii de care imi e dor.nu le voi spune nimic,doar ma voi uita in ochii lor iar ei vor intelege cat imi lipsesc.maine voi calca desculta pe iarba,voi atinge razele soarelui si voi dansa,facandu-ma de ras ca atunci cand eram mica.maine voi intelege ca lucrurile care conteaza cu adevarat sunt simple,si putine.maine voi intelege ca greselile pe care le-ai facut raman in trecut.si ca viitorul nu inseamna nimic.maine nu ma voi mai simti o victima a sistemului,sau a celorlalti.voi fi omul care a fost facut sa sufere,ca apoi sa traiasca cele cateva mici clipe de fericire pentru care s-a zbatut atata.maine voi respira mai mult decat o fac de obicei,voi alerga,imi voi descatusa corpul si mintea,si imi voi da frau liber imaginatiei.maine nu-mi va mai fi frica de nimic.de prejudecati,de conceptii,de diplomatie,curtoazie,invidie.maine voi fi eu,cea care nu am mai fost de multa vreme.voi intelege in sfarsit,ca maine s-ar putea sa fie singura maine.ca dupa acest maine,niciun alt maine nu va mai fi.doar soarele va rasari de fiecare data,cum o face in fiecare dimineata...