Tic,tac,tic,tac..

3 dimineata.vreo 30 de grade,3 zile pana la examen.mi-ar fi placut sa fiu la medicina si sa stiu cu adevarat cum e un examen greu.diferenta ar fi fost ca mi-ar fi placut ceea ce fac,iar asta schimba totul.asa,ma pierd printre stocuri,furnizori si o mie de metode in a-i alege..ma gandesc doar cat trag de mine in fiecare zi,pentru nimic.pentru ca nu vad niciun rost in toata chibzuinta asta.poate voi vedea mai tarziu.momentan vad,nimic.momentan ma intreb cum oare as reactiona la pierderea cuiva apropiat.daca la o cearta cu maicamea plang o zi intreaga,nu vreau sa stiu niciodata cum ...as reactiona.daca eu la o cearta,reactionez asa,brutal..daca.. " I wouldn't be so damn sensitive,I'd let things go by..No matter what the weather,I'd learn to change,I'd change with the time " 

Da.suntem niste copii frustrati de 21 de ani(aproape) care ne varsam nelinistile pe niste pagini virtuale.Sunt intr-o alta camera de camin,de data asta,laptopul imi apartine.Nu mai sunt atat de dezamagita,am invatat ca experientele noi si placute pot fi totusi construite din altele mici si neplacute.Cum?Haz de necaz,uite asa..Hai cu logistica,hai cu  21 de ani.Hai cu..nimic,nu prea mai am pretentii mari de la mine.Poate e de vina ora,cele 30 de grade si cele 3 zile numarate,tic,tac,tic,tac..http://www.youtube.com/watch?v=6Wtk0dnREW0

ne facem mereu planuri.ne spunem mereu ca maine va fi mai buna decat azi.de maine nu voi mai pierde vremea.maine voi trai ca si cum asta ar fi ultima zi.maine voi fi mai bun cu ceilalti.maine voi ierta mai mult.maine voi aprecia toate lucrurile pe care viata mi le-a oferit.maine voi zambi mai mult.maine nu-mi voi mai pierde cumpatul.maine nu ma voi complace in anonimat.maine nu voi mai fi superficial.ipocrit.maine voi bea o cafea cu mama si vom sta la povesti ore intregi.maine ma voi plimba cu tata si vom zambi gandindu-ne la certurile inutile dintre noi.maine voi juca un volei cu fratemiu si imi va demonstra inca odata ca e mai bun decat mine.maine va fi ziua in care ma voi intalni pe strada cu oamenii de care imi e dor.nu le voi spune nimic,doar ma voi uita in ochii lor iar ei vor intelege cat imi lipsesc.maine voi calca desculta pe iarba,voi atinge razele soarelui si voi dansa,facandu-ma de ras ca atunci cand eram mica.maine voi intelege ca lucrurile care conteaza cu adevarat sunt simple,si putine.maine voi intelege ca greselile pe care le-ai facut raman in trecut.si ca viitorul nu inseamna nimic.maine nu ma voi mai simti o victima a sistemului,sau a celorlalti.voi fi omul care a fost facut sa sufere,ca apoi sa traiasca cele cateva mici clipe de fericire pentru care s-a zbatut atata.maine voi respira mai mult decat o fac de obicei,voi alerga,imi voi descatusa corpul si mintea,si imi voi da frau liber imaginatiei.maine nu-mi va mai fi frica de nimic.de prejudecati,de conceptii,de diplomatie,curtoazie,invidie.maine voi fi eu,cea care nu am mai fost de multa vreme.voi intelege in sfarsit,ca maine s-ar putea sa fie singura maine.ca dupa acest maine,niciun alt maine nu va mai fi.doar soarele va rasari de fiecare data,cum o face in fiecare dimineata...