miercuri, august 25, 2010

dor

.


toamna
toamna
toamna
miroase a toamna.
mi-e dor de liceu.
de agitatia aia ciudata
de cantarile de la inceput de liceu
iimi va fi dor de vera
si lala
mi-e dor de berile alea de inceput de scoala
de septembrie
de cumparatul rechizitelor
mi-e dor pana si de uniforma
si de urlete de profi crispati
abia acum realizez ca s-a dus totul
si ca incepe o alta perioada

sâmbătă, august 14, 2010

priveste!

priveste.
priveste viata din nou pentru prima data,ca atunci cand erai copil iar oamenii ti se pareau cu totii prea mari,prea inalti,prea burtosi,sau prea parosi.dar nu,stai.nu o privi asa ingrozit.priveste partea buna a ei.acum cateva zile,cineva imi spunea ca gresesc pentru ca privesc viata cu prea mult optimism.dar de ce sa o privesc ingandurata?de ce sa ii gasesc tot felul de porti inchise,tot felul de clante vechi si ruginite ce nu vor in ruptul capului sa se deschida?de ce sa imi las obloanele trase,sperand ca cineva va patrunde in propria-mi casa si le va deschide,vezi chipurile,in timp ce eu zac pe acolo,singura si trista?de ce frate?cand pot sa-mi trag singura obloanele,cand pot sa nu-mi imaginez tot felul de usi imposibil de deschis,cand pot sta pe iarba,(da,suntem aici,pe iarbaa)sub cerul liber,neavand nevoie de acea casa imaginara,intunecata si toate cele?
optimismul din mine nu e ca sa-l judeci tu,sau tu,sau tu.
el doar exista.e acolo si as vrea sa existe mult timp de-aici incolo.chiar si cand voi deveni o baba nevrotica cu fixuri si tabieturi ciudate.

priveste.
priveste viata asa cum e ea,caci in viata poti vedea doar ce vrei tu.poti cauta semnele ce te macina,ii poti rezolva misterele,poti elimina petele care exista acolo,ii poti elimina pe oamenii care te deranjeaza sau poti adauga oameni noi.inceteaza sa privesti viata ca intr-o fotografie si sa vezi doar ce ti se ofera.o fotografie te impiedica sa adaugi alti oameni,sa-i elimini pe altii,sa acoperi pete,sa rezolvi mistere,sa cauti semne.o fotografie,daca nu e placuta,nu e placuta si gata.nu-i poti face nimic.e deja acolo.pe cand,o viata,daca nu e placuta,o schimbi.nu trebuie decat sa o iei de la capat.stiu,vei spune "sunt doar vorbe.nu o poti lua de la capat" dar de ce nu?ce te impiedica.mentalitatea asta idioata a oamenilor,care iti spun ca "privirea de cal" e ok?nu.nu e ok.o privire de cal nu te determina decat sa vezi in fata.trebuie sa ai si alte perspective,alte viziuni.trebuie sa afli ca exista si o stanga,si o dreapta,sau parti laterale,sau sus,sau jos.si chiar daca cu timpul dorinta de cunoastere va fi mai mare si mai mare si mai mare..si te vei adanci tot mai mult,nu-i nimic.e doar un risc pe care ti l-ai asumat de la bun inceput.

priveste.
priveste viata ca pe o calatorie frumoasa,ce nu are ca scop doar o destinatie,o anumita ora,o anumita zi,luna sau an.opreste-te din cursa ta infernala.opreste masina ce tureaza nebuneste,haotic pe serpentine.destinatia e sigura,vei ajunge.dar cu durerile de cap si starile de greata cum ramane?iti repeti continuu ca ele nu conteaza,ca asa e orice calatorie.dar nu,nu e asa.crede-ma.daca ai lua un tren,ti-ar fi mult mai usor!cu toate ca ajungi mai tarziu la destinatie,daca ti-ai insuma toate clipele traite,ar forma acelasi timp.timpul necesar pentru destinatia ta.in plus,ai cunoaste alti oameni,alte locuri.sau ia o bicicleta.asa,ai cunoaste si mai multi oameni si ai putea vedea si mai multe locuri.cel mai placut ar fi insa sa calatoresti pe jos.insa e si cel mai riscant.oamenii se feresc de obicei de asta.de multe ori,cei care merg pe jos sunt vazuti foarte prost.ai risca sa fii catalogat drept "nebun"."Ce?Esti nebun?Cum sa mergi pana'n Paris pe jos?" Si totusi,Brancusi a facut-o.
"Oamenii nu-şi dau seama de bucuria de a trăi pentru că nu ştiu să privească minunile naturii" Constantin Brancusi

joi, august 12, 2010

maine

maine nu-mi va pasa de nimic!
nu-mi va pasa ca e prea cald
nu-mi va pasa ca logica mea o va lua razna
pentru ca oricum,maine ar putea fi unul din momentele in care te afli in situatia de a uita toata logica pe care ai invatat-o.in urma ei,nu ramane decat instinctul.
nu-mi va pasa ca fac chestii pe care in mod normal nu ar trebui sa le fac
nu-mi va pasa ca voi fi cautata
sau necautata
nu-mi va pasa ca exista oameni care pot vorbi 15 minute doar despre ei si nimic altceva
nu-mi va pasa ca exista oameni care te judeca inainte de a te cunoaste
sau cine a zis ca un om te poate cunoaste?
tu?
tu te cunosti indeajuns?
nu-mi va pasa ca nu ma cunosc indeajuns
sau ca nu voi ajunge niciodata sa fac asta
la urma urmei,de ce sa-mi cunosc toate sentimentele
si instinctele
impulsurile?
"asa cum inteleg,onorata curte,de ce oamenii ca mine,oricate justificari si-au gasit singuri,au fost totdeauna vinovati de impulsul lor"
maine..
maine nu-mi va pasa de vise.
de semne
de idei
de poteci
destine
coincidente
anonimat
divinitate
programatori
sau altele
maine voi fi o egoista!
iar azi,azi as vrea o ultima tigara..