joi, decembrie 09, 2010

dezamagire.


stau in fata unui laptop,care de altfel nici macar nu imi apartine,si spun tare si raspicat,DA.sunt dezamagita.sunt dezamagita pentru ca acum 5 luni mi-am promis ca inceputul acesta va fi promitor.mi-am zis ca va fi interesant,o experienta noua si placuta,distractiv,amuzant si curios.


doar dezamagitor,nu.

ma gandeam ca am trecut deja de faza in care oamenii sunt murdari de noroi.credeam ca daca am invatat sa accept asta,nu ma mai poate mira nimic.dar cum sa nu te mire nimic,cand vezi ca din atatia oameni majoritatea se scalda zilnic in noroi?si nu orice fel de noroi,ci noroi de bucuresti.noroi plin de oameni care te pupa'n cur,ca apoi sa-ti spuna in fata fara niciun fel de remuscare,ca de fapt nu le pasa de tine.noroi in care oamenii indiferenti se inmultesc pe zi ce trece,de parca i-ar produce pe banda rulanta.noroi in care esti privit cu mila daca esti mai slab decat ei,sau cu invidie daca esti mai bun decat ei.cum sa nu fiu dezamagita cand toti anii astia am incercat sa evit urmele de noroi lasate de altii,iar acum,dintr-o data,ma innec in intregime?cum sa nu fi dezamagit cand vezi ca fiecare omulet murdar vrea sa te murdareasca si pe tine?iti cauta chipul,iar daca vede ca e prea curat,incearca sa-l manjasca.ce e mai grav,e ca simt ca incep si eu sa-i dezamagesc pe cei importanti,la randul meu.ca devin tot mai lenesa,mai neincrezatoare,mai pesimista si asta nu e ana pe care o stiu,ana care vara trecuta avea vise,care era pregatita sa lupte pentru orice,mai ales pentru ceea ce-i place.tind sa cred ca,incetul cu incetul,devin ca ei.devin un omulet construit din noroi.

sâmbătă, septembrie 11, 2010

cea din urmă nostalgie


totul a trecut prea repede.ultimii doi ani cred ca au fost cei mai buni din viata mea si asta datorita grupului de folk Clasic condus de profesorul Iulian Anghel.nu pot sa cred ca s-a terminat totul,ca nu vom mai face repetitii in fiecare sambata dimineata,de la ora 10.ca unii dintre noi am plecat pe peste tot,altii au ramas aici,iar altii se vor intalni prin orasul infect,poluant si "promitator",numit bucuresti.concursuri,tabere si chestii de tot felul,pana si de laba aia comunala din targu jiu,acolo unde DA,mi-am spart fata..pana si de aia mi-e dor.. "daca n-ai amintiri,amintiri,n-are rost sa-ti spun ca timpul a trecut...





miercuri, septembrie 01, 2010

sufocare


niciodata n-am vorbit prea filozofic.iar daca am facut un blog,asta nu inseamna ca l-am facut ca sa abdordez filozofic anumite teme,ci ca sa imi astern gandurile,fie ele banale sau nu,aici.
ideea e ca zilele astea am simtit oarecum ca ma sufoc,ca raman fara aer.
nu stiu daca e din cauza venirii toamnei,a zilelor din ce in ce mai scurte,chiar daca cu cateva secunde,a frigului ce-ti intra pe sub fusta pe care azi dimineata o luasei,hotarata sa hoinaresti prin soarele fierbinte de vara.
sau poate ca e din cauza lor,a tuturor celorlalti oameni care-mi provoaca sila.a oamenilor care vor cumva sa iasa din anonimat,desi habar n-au cum sa faca chestia asta si o fac prost.sau a oamenilor care fac chestii tari ca apoi sa-ti spuna tie la o bere ca au facut chestii tari.a oamenilor care iti spun ce sa faci,pe un ton aberant de ironic.a oamenilor care nu vor sa faci nu stiu ce chestie,fara vreo explicatie coerenta,doar asa,de aia.a oamenilor care te mint pe fata,pentru ca asa au facut-o dintotdeauna.care se plang de mama focului de fiecare data cand te intalnesti cu ei din gresala in autobuze.care iti zambesc ipocrit dupa ce cu cateva luni in urma te vorbeau naspa pe la spate.a oamenilor care brusc si-au adus aminte ca existi,ca ai un nume,un numar de telefon,o viata.a tuturor oamenilor care lupta pentru ei,pentru ca asa au fost invatati de mici.sa lupte pentru ei,fara sa tina cont de vreun om,oricare ar fi el.si atunci,nu cumva e cum a zis paler?
oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati cel mai repede.
pentru mine,oamenii la care tin cel mai mult vor fi departe de mine in urmatoarea perioada de timp.
iar ceilalti?
ceilalti ma dezgusta.ceilalti sunt asa de grei pentru mine,ca si cum ai umbla cu niste sandale pe nisip,si tot nisipul iti intra prin sanda si vrei sa scapi de el cumva.asa sunt ceilalti pentru mine.
pentru mine,tot ce conteaza e sa umblu desculta pe nisip.
va rog...
aduce-ti-mi nisipul inapoi!


miercuri, august 25, 2010

dor

.


toamna
toamna
toamna
miroase a toamna.
mi-e dor de liceu.
de agitatia aia ciudata
de cantarile de la inceput de liceu
iimi va fi dor de vera
si lala
mi-e dor de berile alea de inceput de scoala
de septembrie
de cumparatul rechizitelor
mi-e dor pana si de uniforma
si de urlete de profi crispati
abia acum realizez ca s-a dus totul
si ca incepe o alta perioada

sâmbătă, august 14, 2010

priveste!

priveste.
priveste viata din nou pentru prima data,ca atunci cand erai copil iar oamenii ti se pareau cu totii prea mari,prea inalti,prea burtosi,sau prea parosi.dar nu,stai.nu o privi asa ingrozit.priveste partea buna a ei.acum cateva zile,cineva imi spunea ca gresesc pentru ca privesc viata cu prea mult optimism.dar de ce sa o privesc ingandurata?de ce sa ii gasesc tot felul de porti inchise,tot felul de clante vechi si ruginite ce nu vor in ruptul capului sa se deschida?de ce sa imi las obloanele trase,sperand ca cineva va patrunde in propria-mi casa si le va deschide,vezi chipurile,in timp ce eu zac pe acolo,singura si trista?de ce frate?cand pot sa-mi trag singura obloanele,cand pot sa nu-mi imaginez tot felul de usi imposibil de deschis,cand pot sta pe iarba,(da,suntem aici,pe iarbaa)sub cerul liber,neavand nevoie de acea casa imaginara,intunecata si toate cele?
optimismul din mine nu e ca sa-l judeci tu,sau tu,sau tu.
el doar exista.e acolo si as vrea sa existe mult timp de-aici incolo.chiar si cand voi deveni o baba nevrotica cu fixuri si tabieturi ciudate.

priveste.
priveste viata asa cum e ea,caci in viata poti vedea doar ce vrei tu.poti cauta semnele ce te macina,ii poti rezolva misterele,poti elimina petele care exista acolo,ii poti elimina pe oamenii care te deranjeaza sau poti adauga oameni noi.inceteaza sa privesti viata ca intr-o fotografie si sa vezi doar ce ti se ofera.o fotografie te impiedica sa adaugi alti oameni,sa-i elimini pe altii,sa acoperi pete,sa rezolvi mistere,sa cauti semne.o fotografie,daca nu e placuta,nu e placuta si gata.nu-i poti face nimic.e deja acolo.pe cand,o viata,daca nu e placuta,o schimbi.nu trebuie decat sa o iei de la capat.stiu,vei spune "sunt doar vorbe.nu o poti lua de la capat" dar de ce nu?ce te impiedica.mentalitatea asta idioata a oamenilor,care iti spun ca "privirea de cal" e ok?nu.nu e ok.o privire de cal nu te determina decat sa vezi in fata.trebuie sa ai si alte perspective,alte viziuni.trebuie sa afli ca exista si o stanga,si o dreapta,sau parti laterale,sau sus,sau jos.si chiar daca cu timpul dorinta de cunoastere va fi mai mare si mai mare si mai mare..si te vei adanci tot mai mult,nu-i nimic.e doar un risc pe care ti l-ai asumat de la bun inceput.

priveste.
priveste viata ca pe o calatorie frumoasa,ce nu are ca scop doar o destinatie,o anumita ora,o anumita zi,luna sau an.opreste-te din cursa ta infernala.opreste masina ce tureaza nebuneste,haotic pe serpentine.destinatia e sigura,vei ajunge.dar cu durerile de cap si starile de greata cum ramane?iti repeti continuu ca ele nu conteaza,ca asa e orice calatorie.dar nu,nu e asa.crede-ma.daca ai lua un tren,ti-ar fi mult mai usor!cu toate ca ajungi mai tarziu la destinatie,daca ti-ai insuma toate clipele traite,ar forma acelasi timp.timpul necesar pentru destinatia ta.in plus,ai cunoaste alti oameni,alte locuri.sau ia o bicicleta.asa,ai cunoaste si mai multi oameni si ai putea vedea si mai multe locuri.cel mai placut ar fi insa sa calatoresti pe jos.insa e si cel mai riscant.oamenii se feresc de obicei de asta.de multe ori,cei care merg pe jos sunt vazuti foarte prost.ai risca sa fii catalogat drept "nebun"."Ce?Esti nebun?Cum sa mergi pana'n Paris pe jos?" Si totusi,Brancusi a facut-o.
"Oamenii nu-şi dau seama de bucuria de a trăi pentru că nu ştiu să privească minunile naturii" Constantin Brancusi

joi, august 12, 2010

maine

maine nu-mi va pasa de nimic!
nu-mi va pasa ca e prea cald
nu-mi va pasa ca logica mea o va lua razna
pentru ca oricum,maine ar putea fi unul din momentele in care te afli in situatia de a uita toata logica pe care ai invatat-o.in urma ei,nu ramane decat instinctul.
nu-mi va pasa ca fac chestii pe care in mod normal nu ar trebui sa le fac
nu-mi va pasa ca voi fi cautata
sau necautata
nu-mi va pasa ca exista oameni care pot vorbi 15 minute doar despre ei si nimic altceva
nu-mi va pasa ca exista oameni care te judeca inainte de a te cunoaste
sau cine a zis ca un om te poate cunoaste?
tu?
tu te cunosti indeajuns?
nu-mi va pasa ca nu ma cunosc indeajuns
sau ca nu voi ajunge niciodata sa fac asta
la urma urmei,de ce sa-mi cunosc toate sentimentele
si instinctele
impulsurile?
"asa cum inteleg,onorata curte,de ce oamenii ca mine,oricate justificari si-au gasit singuri,au fost totdeauna vinovati de impulsul lor"
maine..
maine nu-mi va pasa de vise.
de semne
de idei
de poteci
destine
coincidente
anonimat
divinitate
programatori
sau altele
maine voi fi o egoista!
iar azi,azi as vrea o ultima tigara..

marți, iunie 15, 2010



Ţi s-a întamplat vreodată să îţi doresti cu ardoare un lucru si atunci cand stii ca e momentul tau,sa gresesti?Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca e prea tarziu sa indrepti ceva?Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca atunci cand ai pierdut pe cineva drag,ai pierdut o bucata din tine?Ti s-a intamplat vreodata sa nu mai simti aceasi caldura din partea aceluia ce alta data iti inveselea ziua?Ti s-a intamplat sa fii atat de incurcat in ganduri,incat nu stii daca vei mai putea iesi vreodata din propriul labirint?Ti s-a intamplat sa iti fie frica sa faci anumite fapte,cu toate ca iti spui intr-una ca nu-ti pasa ce va fi,ca nu-ti pasa ce spune lumea,ca nu regreti nimic..ca vrei sa traiesti fiecare clipa,ca si cum ar fi ultima.ca nu stii ce va fi maine.poate maine se va termina tot.poate cel ce are grija de toate butonasele,va apasa din greseala pe butonasul tau.si pac,buf.se stinge tot.
si atunci,ce ramane din regrete?

sâmbătă, iunie 12, 2010

căldură mare.

"De căldură nu mai pot,
Asta-i vremea, bat-o vina!
Împrejur se arde tot,
Chiar şi Nae... cu vecina"


Cald,cald,cald.şi ce bine mai zicea profa de mate acum vreo doua luni "Învăţaţi mânca-v-ar mama,învăţaţi acum cât încă mai e răcoare,că pe urma vine zădufu' şi să vedeţi ce chef de matematica o s-aveţi,vai de curu' vostru"
şi bine mai zicea.
ce matematică sa mai faci acum,ce tu integrale pe 38 de grade',frate? APA DE IZVOR,mai degraba!Iar dacă aş putea evada undeva,as alege insula adei milea!



marți, iunie 08, 2010



Mrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr.
Mrrr MRrrr MRrrr:-L.
mrrrrrrrrr
mrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
mrrrrrrmrmrmrmrmrrrr
mrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrm
rmmrm.
Mââââââr.
m
mîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîrrrrrrrr
gata.
"jeansi originali,jeansi cum n-ai mai intalniit.cand i-am luat pe minee,am uitat complet am uitat ca te-am iubiiiiiiiit.acum dintr-o dataaa,ma suni de 3 ori pe ziii,nu,nu te voi ierta,jeansii sunt mai buni,sa stii b-)".[prea mult casa foster dauneaza!"

de ce mi se pare ca seamana cu the doors?:))

duminică, iunie 06, 2010

we'll both forget the breeze,most of the time



(pentru seara din august 2008,teatrul clasic de balet Oleg Danovski)

sâmbătă, iunie 05, 2010

till the heavens stop the rain



totul are un sens,din moment ce ma trezesc in fiecare moment al zilei cu piesa asta..

inevitabil,au aparut si primele comentarii :>

Veronicucuta: dc trebuia sa zici acolo
Veronicucuta: ca nu ne-am spalat
Veronicucuta: 3 zile?
masha: dar n-am zis femeie
masha: nimic de tine
Veronicucuta: dar ma simt
Veronicucuta: si cand o sa fiu eu o mare metalista, si o sa sustin concerte in fata a 60000 de oameni, si tu "edith piaf de romania", presa va cauta orice chestie din trecutul nostru!
masha: si ce frate
Veronicucuta: o sa se scrie in ziare despre tot
Veronicucuta: si despre faptu ca ai fost inselata cu un tip
masha: inselata?
Veronicucuta: si despre faptu ca am luat mentiune , eu si un copil de 13 ani
masha: ah
masha: de un tip gay
Veronicucuta: si ca nu aveam bani de o limonada
Veronicucuta: ba, tre sa stergem toate dovezile
Veronicucuta: pt ceea ce va urma
Veronicucuta: parca vad
Veronicucuta: otv, episodu 50: este acesta bucata din dintele anei maria???
Veronicucuta: sa va amintim, celebra ana maria, edith piaf a romaniei, si.a pierdut , in urma cu 10 ani , un pic dintrun dinte in targu jiu. aceasta se afla acolo impreuna cu doctorul "Dan Ciomu", doctorita "Bianca lu' Ciomu", si Veronica, celebra si incantatoarea talentoasăă si valoroasăă metalistăăăă din trupa de heavy metal "ingeras_pervers" !
Veronicucuta: la un concurs
Veronicucuta: surse sigure afirma
Veronicucuta: ca cei 4
Veronicucuta: nu s.au spalat
Veronicucuta: prea des

[acestea au fost primele dovezi relatate].

vineri, iunie 04, 2010

pentru bibi,un Groh Groh special !

e clar.
isteria beatleşilor m-a prins in vrejele ei in întregime.zău dacă-mi pasă.de mult timp n-am mai trăit starea asta de libertate.sau,ba da.dar sunt sigură că era un alt tip de libertate,căci sigur,există mai multe tipuri de libertăţi.in continuare mă voi contrazice in privinţa acelei "discipline" de care vorbeam la început.deşi cred că nu mă abat de la regulile care oricum,nu imi aparţineau mie,ci textierului lui edith piaf.oricum,nu asta era ideeaaa!



(uhhm,i get high with a little help from my friends)

ideea era că in 8 minute va fi ziua lui bibiiii.(deşi probabil dupa ce voi posta chestia asta va fi trecut de 00.00,poate de fapt 00.01 sau 00.02 sau cine stie cat.de fapt va fi mult mai mult pentru ca instalez o chestie pentru emoticoane)

daar,lasând astea la o parte,trebuie să îi spun La Mulţţţi Ani,da,aici şi la telefon şi mâine la repetiţii şi pe 14 când sper că voi ajunge la majoratul ei.
bibi este geamăna pe care orice geamănă şi-ar dori-o mereu aproape,pentru că este genul de geamănă cu care te distrezi,râzi,dansezi,visezi,cânţi,te învârţi,dai din cap,stai 3 zile nespălat' (hai c'am făcut o rima) şi este tipul ala de geamănă care ar face mereu orice ca totul să fie bine,nu te lasă niciodata la greu şi cel mai important,nu te dezamăgeşte!o să-i comunic personal chestiile pe care i le doresc în viaţă(căci pe lângă sănătate,bucurii si de'astea sunt lucrurile care conteaza cu adevărat,gen pletoşi coioşi,virili si masculini.na că am zis-o:)) .Oooricum,pentru bibi,bibiloi,bibişştiuc,bibilica si celelalte zeci de abrevieri si diminutive,piesa asta de-o veţi auzi,de la mine pentru tine,de la nenea beatleşi pentru bibi,da da da,io andrei,că nah! să ne traiesti,copilă dragă>:D< p.s v-am zis eu că se face tarziu.n-a mers nici programul cu emoticoane,am restartat şi calculatorul şi am omorat şi un gândac gigantic şi periculos din bucătărie!:-s

luni, aprilie 19, 2010

Maria Tănase: „Să n-am bani de pâine, şi tot nu cânt la nuntă”

in seara asta,in timp ce ascultam una alta,am ajuns sa ascult maria tanase.intotdeauna mi-a placut cum canta femeia asta.e extraordinara.apoi mi-am adus aminte ca acum cateva luni gasisem un articol fascinant despre cum si-a trait viata maria tanase.l-as fi postat aici,dar m-am gandit ca nu ar fi prea corect,din moment ce nu eu l-am redactat(cu ocazia asta,tin sa o felicit pe cea care a scris acest material).va invit sa-l cititi,va asigur ca veti fi impresionati sa descoperiti ca atat artista cat si femeia maria tanase a fost o persoana deosebita,dar si incredibil de frumoasa.si daca tot vorbim despre ea,de ce sa nu o si ascultati?

Materialul il gasiti aici: http://www.romania-actualitati.ro/rrapages/view/7023

vineri, februarie 19, 2010

regrete,de acord.remuscari,niciodata

Prima data mi-a fost dat sa aud 'Milord'.Eram in Sighisoara,in Piata Cetatii,si o duduie canta cu o placere nebuna,alaturi de clapar,Milord. "Allez venez! Milord.."
..Eram uluita.Nu doar eu,ci toata multimea.Tin minte ca ma ratacisem putin de oamenii cu care hoinaream pe acolo,dar nici ca-mi pasa.Stateam acolo,pe loc,fascinata de melodie,ritm,versuri(cu toate ca nu excelez in franceza)si ascultam.La putin timp un prieten m-a gasit si mi-a spus ca Edith Piaf canta piesa.Edith Piaf?!Habar n-aveam cine era,dar imi placea asa de mult..

Uitasem parca de piesa,cand intr-o seara,in timp ce eram la o prietena acasa,am gasit in biblioteca ei "viata lui edith piaf" de simone berteut.zic: "edith piaf..trebuie sa mai fi auzit de ea."Sigur ca auzisem,era tipa care canta Milord.Nu cunosteam nimic,stiam doar ca a fost o frantuzoaica,si poate atat.Dar cate lucruri mi-a fost dat sa aflu.Cu cat treceam peste randuri,cu atat simteam ca o inteleg mai bine,ca ii inteleg viata,dorinta de a canta,vointa,esecurile,suferintele,fericirea,extazul,emotia.
Cand ascult Edith Piaf renasc in mine acele sentimente pe care uit cateodata ca le detin..De parca sunetul intra si iese prin mine de zeci de mii de ori,in doar cateva minute.De parca sunetul respira prin mine.Ramane blocat putin,ca apoi cand iese,sa dea nastere unui nou sentiment.Nu stiu ce nume poarta,stiu doar ca e magic.
Ridicarea tinerei artiste de la statutul de strengarita de strada la o mare cantareata in sali de spectacole a fost mult mai romantic decât orice roman. Sfârşitul ei în dependenţă de droguri şi alcool a fost mai trist decât orice melodramă.
Édith s-a nascut la 19 decembrie 1915.A avut o copilărie grea,abandonata de mama ei alcoolica si crescută de bunică,patroană a unui bordel.Tatăl său ,un circ ambulant o ia cu el pe Édith, cu care împarte rulota ce-i servea de locuinţă.Pentru a-şi ajuta tatăl, Édith,începe să cânte la colţuri de stradă, câştigând astfel câţiva bani;inca de copil Edith a detinut acea voce ce putea aduna o mulţime de spectatori.La 15 ani Edith isi paraseste tatal si alaturi de Momone porneste din nou pe strazile Parisului.
"Conservatorul meu e strada,inteligenta mea,instinctul"

La 17 ani,Edith il intalneste pe Louis Dupont,cu care are o fetita,Cecille.Dupont o forteaza pe Edith să se oprească din cantat. Edith nu a putut tolera pierderea de libertate pentru mult timp. In cele din urmă a revenit la fosta ei viaţa pe străzi, luand-o pe Cecille cu ea. Din păcate, fetita a murit de meningită cu putin timp inainte de a ajunge la a doua aniversare. "Din ce-i facuta oare inima lui Piaf?E sigur ca altcineva in locul ei ar fi murit de mult.."
Nu mult timp dupa moartea lui Cecille, încă un Louis a intrat în viaţa lui Edith.Proprietar al clubului Gurney’s - un foarte popular club de noapte din Paris la acea dată - a recunoscut talentul ei atunci când a auzit-o, chiar dacă Edith a fost prost îmbrăcata şi murdara. El ia oferit un loc de muncă lui Edith şi ia dat porecla “La Mome Piaf”..Nu dintotdeauna a fost iubita de public.Presa a facut ca ea sa fie acuzata de moartea lui Louis,cateva luni mai tarziu. "E greu sa canti fara sa fii macar o data aplaudata.Trebuie sa te impinga foamea".
Era o fire usor naiva,inca de tanara facea o pasiune din bautura."A bea apa era poate cea mai frumoasa dovada de dragoste pe care Edith a facut-o unui barbat.."
"Lui Edith ii placeau la nebunie certurile,scenele,tipetele.Trebuia sa existe miscare in jurul ei,inlauntrul ei,asta era felul ei de viata.Ea canta veselia,iubirea,gelozia,despartirile,nu canta viata tihnita la gura sobei."

"Edith se dezlantuia.Se framanta,era geloasa,acaparatoare,banuitoare,facea scandal,isi incuia barbatii in casa.Era imposibila[...]Se consuma prea tare.Ea traia totul,pana la capat,cu acea nebunie a dervisilor rotitori,care nu se opresc decat atunci cand se prabusesc.Ea traia totul,ca si cand a doua zi ar fi trebuit sa moara.Chiar si fleacurile,micile placeri erau epuizate cu o pasiune totala,nestavilita."

"Succesul si banii multi pot sa te omoare,la fel ca si mizeria.."
În New York, Piaf a inceput o relatie cu Marcel Cerdan,un boxer francez şi nou încoronat campion la categoria mijlocie. Ca mai toate relatiile de dragoste ale artistei, si aceasta uniune a fost una fierbinte. Ca boxer, Cerdan calatorea excesiv, deşi Piaf ar fi vrut ca el să fie tot timpul cu ea. Se afla în Insulele Azore, atunci când Edith a sunat şi l-a convins sa zboare inapoi la New York.In mod tragic, avionul cu care acesta se intorcea s-a prăbuşit, omorând toţi pasagerii de la bord. Despre moartea lui Cerdan , în luna octombrie din 1949, Monique Lange, biograful lui Piaf a declarat, “Acesta tragic incident a marcat începutul declinului ei..”
Edith nu era o femeie frumoasa,inca de mica a suferit de numeroase boli.Una din acestea era boala care o măcina din interior: poliartrita reumatoida.
Din pricina acestei boli,era o femeie micuta,la varsta adulta atingand doar 1.47,facand insa ca vocea sa puternica să impresioneze si mai mult.
"Unul din doctori a protestat:
-Doamna,a urca pe scena echivaleaza cu sinuciderea!
-Sinuciderea asta imi place!Imi apartine. "
La aceasta boala grava se adauga si multiplele accidente de masina suferite si operatiile chirurgicale de refacere ale piciorului. Ca sa tina pasul, cantareata nu a avut alta alegere decat sa-si faca injectii regulate cu morfina. Rapid, ea devine dependenta. Partea cea mai proasta e ca medicamentul nu e doar un drog, ci ii distruge si organismul incetul cu incetul.

Ar mai fi multe de spus despre viata si cariera lui Edith Piaf.Ma voi opri insa aici,inchipuindu-mi poate ca am spus destule incat sa va determin sa o cunoasteti mai bine pe artista care a creat un intreg stil de muzica,fiind singura cantareata care a adus viata de strada pe marile scene ale lumii,artista care s-a dedicat in intregime muzicii,scenei,publicului sau si nu in ultimul rand femeia care a trait cu toata pasiunea si nebunia cu care un om poate trai.

inceput

"mi-am impus o disciplina:
-sa nu scriu niciodata daca nu am nimic de spus-
-daca scriu,sa incerc sa nu spun decat lucruri omenesti,adevarate si cu cat mai multa puritate cu putinta-
-sa scriu,cat mai simplu cu putinta,spre a fi accesibil tutur-"
hope so:)