dezamagire.

stau in fata unui laptop,care de altfel nici macar nu imi apartine,si spun tare si raspicat,DA.sunt dezamagita.sunt dezamagita pentru ca acum 5 luni mi-am promis ca inceputul acesta va fi promitor.mi-am zis ca va fi interesant,o experienta noua si placuta,distractiv,amuzant si curios.

doar dezamagitor,nu.

ma gandeam ca am trecut deja de faza in care oamenii sunt murdari de noroi.credeam ca daca am invatat sa accept asta,nu ma mai poate mira nimic.dar cum sa nu te mire nimic,cand vezi ca din atatia oameni majoritatea se scalda zilnic in noroi?si nu orice fel de noroi,ci noroi de bucuresti.noroi plin de oameni care te pupa'n cur,ca apoi sa-ti spuna in fata fara niciun fel de remuscare,ca de fapt nu le pasa de tine.noroi in care oamenii indiferenti se inmultesc pe zi ce trece,de parca i-ar produce pe banda rulanta.noroi in care esti privit cu mila daca esti mai slab decat ei,sau cu invidie daca esti mai bun decat ei.cum sa nu fiu dezamagita cand toti anii astia am incercat sa evit urmele de noroi lasate de altii,iar acum,dintr-o data,ma innec in intregime?cum sa nu fi dezamagit cand vezi ca fiecare omulet murdar vrea sa te murdareasca si pe tine?iti cauta chipul,iar daca vede ca e prea curat,incearca sa-l manjasca.ce e mai grav,e ca simt ca incep si eu sa-i dezamagesc pe cei importanti,la randul meu.ca devin tot mai lenesa,mai neincrezatoare,mai pesimista si asta nu e ana pe care o stiu,ana care vara trecuta avea vise,care era pregatita sa lupte pentru orice,mai ales pentru ceea ce-i place.tind sa cred ca,incetul cu incetul,devin ca ei.devin un omulet construit din noroi.