niciodata n-am vorbit prea filozofic.iar daca am facut un blog,asta nu inseamna ca l-am facut ca sa abdordez filozofic anumite teme,ci ca sa imi astern gandurile,fie ele banale sau nu,aici.
ideea e ca zilele astea am simtit oarecum ca ma sufoc,ca raman fara aer.
nu stiu daca e din cauza venirii toamnei,a zilelor din ce in ce mai scurte,chiar daca cu cateva secunde,a frigului ce-ti intra pe sub fusta pe care azi dimineata o luasei,hotarata sa hoinaresti prin soarele fierbinte de vara.
sau poate ca e din cauza lor,a tuturor celorlalti oameni care-mi provoaca sila.a oamenilor care vor cumva sa iasa din anonimat,desi habar n-au cum sa faca chestia asta si o fac prost.sau a oamenilor care fac chestii tari ca apoi sa-ti spuna tie la o bere ca au facut chestii tari.a oamenilor care iti spun ce sa faci,pe un ton aberant de ironic.a oamenilor care nu vor sa faci nu stiu ce chestie,fara vreo explicatie coerenta,doar asa,de aia.a oamenilor care te mint pe fata,pentru ca asa au facut-o dintotdeauna.care se plang de mama focului de fiecare data cand te intalnesti cu ei din gresala in autobuze.care iti zambesc ipocrit dupa ce cu cateva luni in urma te vorbeau naspa pe la spate.a oamenilor care brusc si-au adus aminte ca existi,ca ai un nume,un numar de telefon,o viata.a tuturor oamenilor care lupta pentru ei,pentru ca asa au fost invatati de mici.sa lupte pentru ei,fara sa tina cont de vreun om,oricare ar fi el.si atunci,nu cumva e cum a zis paler?
oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati cel mai repede.
pentru mine,oamenii la care tin cel mai mult vor fi departe de mine in urmatoarea perioada de timp.
iar ceilalti?
ceilalti ma dezgusta.ceilalti sunt asa de grei pentru mine,ca si cum ai umbla cu niste sandale pe nisip,si tot nisipul iti intra prin sanda si vrei sa scapi de el cumva.asa sunt ceilalti pentru mine.
pentru mine,tot ce conteaza e sa umblu desculta pe nisip.
va rog...
aduce-ti-mi nisipul inapoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu